Analiza pe Cantoane – Grecia „Curat, răcoros și dulce ca o cafea bună” Suprafață: 141.52 km2 / Populație: 76,898 Menu Close San …
Analiza pe Cantoane – Grecia „Curat, răcoros și dulce ca o cafea bună” Suprafață: 141.52 km2 / Populație: 76,898 Menu Close San …
Cantonul Alajuela e ca o carte de vizită a provinciei și un punct de trecere obligatoriu pentru cine vine sau pleacă din Costa Rica. Aici se află aeroportul internațional Juan Santamaría, dar și un oraș care încearcă să țină pasul cu dezvoltarea, ...
în Costa Rica Pot străinii Nerezidenți să dețină Proprietăți Răspunsul scurt? Da. Răspunsul complet? Depinde ce și unde vrei să cumperi. Mulți …
Sistemul fiscal din Costa Rica se bazează pe principiul teritorialității, unul dintre cele mai favorabile pentru persoanele care obțin venituri din afara țării. Asta înseamnă că doar ...
Timp de ani buni, Costa Rica a fost văzută ca un colț de paradis unde te retragi la pensie, cultivi orhidee și mănânci papaya în timp ce îți ...
Analiza pe Cantoane – Grecia „Curat, răcoros și dulce ca o cafea bună” Suprafață: 141.52 km2 / Populație: 76,898 Menu Close San …
Cantonul Alajuela e ca o carte de vizită a provinciei și un punct de trecere obligatoriu pentru cine vine sau pleacă din Costa Rica. Aici se află aeroportul internațional Juan Santamaría, dar și un oraș care încearcă să țină pasul cu dezvoltarea, ...
în Costa Rica Pot străinii Nerezidenți să dețină Proprietăți Răspunsul scurt? Da. Răspunsul complet? Depinde ce și unde vrei să cumperi. Mulți …
Sistemul fiscal din Costa Rica se bazează pe principiul teritorialității, unul dintre cele mai favorabile pentru persoanele care obțin venituri din afara țării. Asta înseamnă că doar ...
Timp de ani buni, Costa Rica a fost văzută ca un colț de paradis unde te retragi la pensie, cultivi orhidee și mănânci papaya în timp ce îți ...
Analiza pe Cantoane – Grecia „Curat, răcoros și dulce ca o cafea bună” Suprafață: 141.52 km2 / Populație: 76,898 Menu Close San …
Cantonul Alajuela e ca o carte de vizită a provinciei și un punct de trecere obligatoriu pentru cine vine sau pleacă din Costa Rica. Aici se află aeroportul internațional Juan Santamaría, dar și un oraș care încearcă să țină pasul cu dezvoltarea, ...
în Costa Rica Pot străinii Nerezidenți să dețină Proprietăți Răspunsul scurt? Da. Răspunsul complet? Depinde ce și unde vrei să cumperi. Mulți …
Sistemul fiscal din Costa Rica se bazează pe principiul teritorialității, unul dintre cele mai favorabile pentru persoanele care obțin venituri din afara țării. Asta înseamnă că doar ...
Timp de ani buni, Costa Rica a fost văzută ca un colț de paradis unde te retragi la pensie, cultivi orhidee și mănânci papaya în timp ce îți ...
Poate ai auzit deja prin grupuri, poate ți-a spus un prieten sau ai citit o postare cu multe semne de întrebare: „Se schimbă regulile pentru turiști?” Răspunsul este da, se discută serios despre asta. Proiectul de lege numărul 24.854 propune o serie de modificări care ar afecta direct pe cei care folosesc strategia cunoscută sub numele de „visa run”.
Hai să explicăm pe scurt și clar ce înseamnă asta, de ce a apărut proiectul, ce propune el și pe cine afectează. Fără ton dramatic, fără panică. Doar informație pură, ca să știi unde te afli.
Mulți străini care iubesc Costa Rica, dar nu au obținut un statut de rezidență, aleg o metodă destul de cunoscută pentru a rămâne legal în țară:
Ieșirea temporară din țară (spre Panama, Nicaragua sau chiar înapoi acasă), urmată de revenirea ca turist, obținând din nou cele 180 de zile de ședere.
Această practică a devenit atât de populară, încât au apărut chiar agenții și grupuri specializate în tururi pentru „visa run”. Nu e ceva ilegal în sine, dar a devenit o metodă de a ocoli cerințele pentru rezidență – și asta atrage atenția autorităților.
turiștii „permanenți” găsesc avantajul unui termen mai lung înainte de a fi nevoiți să traverseze frontiera.
Legea propusă își propune să elimine practica “visa run”, prin care străinii cu statut de turist își reînnoiesc șederea de fiecare dată când ajung aproape de expirarea vizei, ieșind temporar din țară.
Practic, „visa run” permite unor turiști să rămână practic pe termen lung fără rezidență oficială.
O modificare recentă (decretul din 31 august 2023) a extins șederea legală la 180 zile pe an.
Însă documentele legislative arată că, deși era menită să descurajeze practica, această facilitate a fost percepută chiar ca un stimulent – turiștii „permanenți” găsesc avantajul unui termen mai lung înainte de a fi nevoiți să traverseze frontiera.
Guvernul susține că acest fenomen creează un „vid legal”, deoarece acești turiști permanenți:
Să vizitezi, să te bucuri de peisaje și să pleci.
Mulți o folosesc pentru a trăi permanent aici, fără contribuții fiscale sau un statut legal stabil.
Străinii care stau aici „pe termen lung” ca turiști pot plăti mai mult, ceea ce duce la scumpirea generală a pieței imobiliare — în special în zonele turistice (Jacó, Uvita, Quepos etc.). Localnicii nu mai pot ține pasul.
Zonele accesibile devin încet-încet locuri „pentru expați”, unde micile afaceri locale dispar și apar restaurante și servicii „internaționale”, dar fără rădăcini locale.
Populația originală e deseori marginalizată sau forțată să plece din cauza costurilor ridicate.
Problema e lipsa de reguli clare care să diferențieze un vizitator de scurtă durată de cineva care trăiește aici ani întregi, dar fără rezidență legală și fără contribuții reale.
Consecința acestor șederi prelungite apare evidentă în anumite regiuni, împingând în sus prețurile imobiliare și închirierile.
Proiectul de lege, inițiat de deputați din partidul de stânga Frente Amplio, propune ca:
Toate amenzile astfel colectate ar merge către Direcția Generală de Migrație pentru consolidarea capacității administrative a acesteia.
Inițiativa se inspiră în parte din modelul spațiului Schengen, unde turiștii pot sta maxim 90 de zile într-o perioadă de 180, iar încălcarea acestei reguli se sancționează sever (interdicții de reîntoarcere de până la 5 ani, deportare, marcarea pașaportului ca „imigrant ilegal” etc.).
Scopul declarat este astfel întărirea controlului migrației turistice și protejarea comunităților locale împotriva efectelor negative ale șederilor prea lungi.
Țările din Spațiul Schengen (29 de state europene fără controale de frontieră între ele) au învățat pe pielea lor ce înseamnă „turismul permanent”. Din acest motiv, au impus reguli stricte și sancțiuni clare.
👉 Tocmai din acest motiv, propunerea de lege din Costa Rica vrea să introducă un control mai strict și coerent, inspirat parțial de aceste modele. Ținta nu e să „sperie” turiștii, ci să prevină abuzul și să mențină un echilibru între vizitatori și locuitorii permanenți.
Legea NU se aplică tuturor străinilor. Există categorii clare de persoane care sunt exceptate, pentru că vin în Costa Rica cu scopuri bine definite și temporare. Iată cine sunt:
– Profesioniști invitați (cercetători, medici, artiști etc.)
Invitați de stat sau de instituții publice/private, universități, ONG-uri, pentru activități de interes special. Nu trebuie să locuiască permanent în țară și nu sunt plătiți în Costa Rica.
– Jurnaliști, cameramani și echipe media
Vin pentru activități de presă și nu primesc salarii locale.
– Agenți comerciali sau delegați
Vin să rezolve afaceri pentru firmele lor din afară, fără a munci efectiv aici sau a fi plătiți local.
– Persoane în tratament medical
Care vin pentru proceduri sau tratamente în clinici/spitaluri recunoscute.
– Nomazi digitali
Care lucrează de la distanță pentru companii din afara Costa Ricăi. (Nota: aceștia trebuie să nu aibă clienți sau angajatori locali)
– Persoane în tranzit:
Cei care au deja un statut legal de rezident temporar (ex: pensionari, investitori, studenți etc.) pot intra și ieși fără probleme, nu sunt vizați de această lege.
Legea nu vizează vizitatorii „ocazionali” sau cei care vin cu un scop clar și temporar, ci pe cei care trăiesc practic în Costa Rica fără să-și schimbe statutul migrator și fără contribuție clară în sistem.
Conform legii actuale (Legea 8764), un străin care:
poate plăti o amendă administrativă la ieșirea din țară. Aceasta este de 100 USD pentru fiecare lună de ședere ilegală.
Proiectul prevede că:
Cu alte cuvinte: „Vrei să te întorci ca turist? Plătește amenda pentru șederea ilegală anterioară.”
Amenzile sunt rareori aplicate. Oficialii adesea nu le percep, iar mulți străini ies din țară și se întorc fără să le plătească.
Aici vine partea interesantă, fondurile din amenzi nu vor merge la bugetul general de stat, ci vor fi direcționate astfel:
Aici vine partea interesantă, fondurile din amenzi nu vor merge la bugetul general de stat, ci vor fi direcționate astfel:
Legea întărește rolul Direcției Generale de Migrație și Străini (DGME), care rămâne autoritatea responsabilă pentru:
🔹 DGME este practic „mâna executivă” a legii.
Se va lucra cu un regulament specific, care va fi elaborat după adoptarea legii. Acest regulament va stabili:
🔸 Până nu există acest regulament, legea nu poate fi aplicată pe deplin.
Proiectul de lege prevede că:
„Această lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial (La Gaceta)”.
💡 Deci nu e nevoie de o perioadă de tranziție, dar aplicarea efectivă va depinde de regulamentul de implementare, care poate dura câteva luni.
În continuare sunt rezumate principalele argumente pro și contra ale proiectului, structurate pe categorii relevante:
Întărește controlul migrației prin descurajarea șederilor turistice nelimitate.- Amenzi mult mai mari (300 USD/lună) pentru șederea ilegală sporește efectul de descurajare și generează resurse suplimentare pentru DGME.
Crește volumul de lucru administrativ pentru autorități; aplicarea uniformă poate fi dificilă dacă capacitatea DGME rămâne insuficientă.
(Legea propune însă ca resursele din amenzi să fie folosite tocmai pentru întărirea DGME.)
Clarifică statutul turiștilor de lungă durată: cei care doresc să rămână vor fi încurajați să solicite rezidență temporară sau viză de muncă/digital-nomad.
Venituri suplimentare la bugetul statului din amenzi (destinate investițiilor în controlul migrației).
Riscul reducerii activității în turism: turiștii frecvenți („snowbirds”, profesioniști în călătorii etc.) ar putea fi descurajați să revină frecvent în Costa Rica, diminuând cheltuielile lor pe plan local.
De exemplu, un comentariu observă că o vedetă internațională vizitând țara de mai multe ori pe an ar fi nevoită să-și cheltuiască banii în altă parte.
Impactul economic total al restricționării reîntoarcerilor se va dovedi probabil modest comparativ cu factori mai importanți (de ex. boom-ul închirierilor turistice).
Poate diminua ușor presiunea cererii speculative pe piața imobiliară din zonele turistice (mai puțini „permanent tourists” în căutarea de proprietăți).
Contribuie la menținerea accesibilității locuințelor pentru costaricani prin limitarea gentrificării urbane de coastă.
Proiectul nu atacă cauzele reale ale creșterii prețurilor locuințelor: boom-ul închirierilor pe termen scurt (Airbnb, etc.) rămâne nereglementat. Efectul său asupra pieței imobiliare este posibil minor: unii cumpărători străini „permanenți” ar putea renunța la achiziții speculative, dar segmentul afectat e restrâns.
Prețurile locuințelor ar continua să fie determinate în mare măsură de fluxul de capital străin și cererea pe termen scurt.
Poate ameliora presiunea asupra resurselor locale și a infrastructurii, menționată în expunerea de motive: reducerea cererii de închirieri temporare şi a influenței străinilor asupra pieței imobiliare.
Practic, limita șederii permanente ar putea proteja accesul costaricanilor la locuințe și servicii de bază.
Legea poate alimenta resentimentele și discuțiile xenofobe, dacă problema este prezentată simplist. Analizele social-media arată o creștere a scapegoating-ului străinilor pe rețele, mulți costaricani acuzând „turistii permanenți” de creșterea prețurilor și pierderea locurilor de muncă.
În realitate, numeroși turiști pe termen lung sunt pensionari sau nomazi digitali care nu concurează pentru joburi locale; însă percepțiile publice pot fi exacerbate.
Astfel, legea riscă să displace atenția de la problemele structurale (de ex. insuficiența reglementării imobiliare) și să creeze tensiuni comunitare.
Alinierea la standarde internaționale (modelul Schengen 90/180 zile) ar putea întări imaginea unei țări care își aplică riguros legile migratorii. Prin sancțiuni clare, Costa Rica trimite semnalul că respectă criterii globale de migrație ordonată.
Legea exclude mai multe categorii de străini de la restricția de 90 de zile – de exemplu rezidenții temporari, profesioniștii invitați sau nomazii digitali, jurnaliștii, persoanele tratate medical, etc.
Astfel, măsura se aplică în special turiștilor ocazionali care încearcă să devină „permanenți”.
O recomandare repetată de analiști este ca autoritățile să fie atente la claritatea formulărilor: propunerea folosește „plafonul maxim de ședere legală” ca punct de referință, ceea ce în practică poate crea confuzii (de exemplu, turiștii cu șederi de 30 zile ar trebui să stea 90 zile afară înainte de reîntoarcere).
De asemenea, pot apărea provocări constituționale sau de drept civil – o întrebare ridicată de comentatori este cum ar afecta legea cetățenii costaricani căsătoriți cu străini care vin ca turiști, dreptul familiei fiind un principiu constituțional de bază.
În concluzie, proiectul de lege țintește probleme reale (șederi nelimitate și efecte de gentrificare) şi propune soluții clare (interdicție 90 zile, amenzi mai mari).
Beneficiile ar fi creșterea controlului migrației, venituri suplimentare pentru DGME şi protejarea habitatelor locale.
Pe de altă parte, dezavantajele includ impactul posibil negativ asupra turismului de revenire, limitarea efectivă a economiei locale sezoniere şi riscul sancționării exagerate a unor vizitatori inofensivi, fără a rezolva cauzele adânci ale creșterii prețurilor (închirieri turistice de scurtă durată).
În orice caz, orice finalizare a legii va trebui să fie atent calibrată și implementată treptat, pentru a evita efecte secundare nedorite şi pentru a nu alimenta nemulțumiri sociale.
Analiza este bazată pe texte legislative oficiale şi rapoarte de presă specializată.